Haos, repaos

Interior de gheaţă albastră şi pură.

Merg necontenit pe acelaşi drum

… străbătut de furtună

mă împiedic şi cad de visele risipite-n răspuns

alunecând în fum

 întind mainile şi privesc în sus

Mă îndrept spre mlaştini pline de noroi,

cu mâinile reci şi ambii ochi goi

Orb, secat de glas merg

Pas cu pas

Către viitorul incert

Bucăţi de granit se sparg de asflat

Şi ecoul răsuna în lumi de demult

Ating pereţi albi, goi de-amintiri

Nemuritor şi pierdut într-un univers infinit

Alerg, alerg singur către propriu-mi sfârşit;

Sunt sufletul tau,

Sunt haos,

Repaos.